TAHICARDÍE s.f. Accelerare anormală a ritmului cardiac. [Gen. -iei. / < fr. tachycardie, cf. gr. tachys – rapid, kardia – inimă]. substantiv feminintahicardie
TAHICARDÍE s. f. accelerare anormală a ritmului cardiac; tahiritmie. (< fr. tachycardie) substantiv feminintahicardie
tahicardíe s. f., art. tahicardía, g.-d. art. tahicardíei; pl. tahicardíi, art. tahicardíile substantiv feminintahicardie
TAHICARDÍE, tahicardii, s. f. Accelerare fiziologică (în timpul unui efort fizic, emoții etc.) sau patologică (în unele afecțiuni cardiace) a bătăilor inimii. – Din fr. tachycardie. substantiv feminintahicardie
tahicardie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | tahicardie | tahicardia |
plural | tahicardii | tahicardiile | |
genitiv-dativ | singular | tahicardii | tahicardiei |
plural | tahicardii | tahicardiilor |