TAHEOMETRÍE s.f. Tahimetrie. [Pron. -he-o-, gen. -iei. / < fr. tachéométrie]. substantiv feminintaheometrie
TAHEOMETRÍE/TAHIMETRÍE s. f. metodă de măsurare indirectă și rapidă a unghiurilor, a distanțelor și a diferențelor de nivel dintre anumite puncte de pe teren cu ajutorul taheometrului; celerimetrie, stadimetrie. (< fr. tachéométrie) substantiv feminintaheometrie
TAHEOMETRÍE s. f. Tahimetrie. [Pr.: -he-o-] -Din fr. tachéométrie. substantiv feminintaheometrie
taheometrie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | taheometrie | taheometria |
plural | taheometrii | taheometriile | |
genitiv-dativ | singular | taheometrii | taheometriei |
plural | taheometrii | taheometriilor |