TAHÂN s.n. Preparat specific țărilor din Orientul Mijlociu, tahânul (numit aici tahin, tahina sau tahini) este o pastă amară obținută exclusiv prin zdrobirea semințelor neprăjite (pastă gălbuie) sau prăjite (pastă maronie) de susan. Se consumă ca atare, ca un dip în care se înmoaie bucăți de lipie, dar mai ales ca adaos la diverse piureuri (de ex. hummus); stoarsă de ulei și îndulcită, se foloseste pentru a prepara halvaua. substantiv neutrutahân
tahîn (-nuri), s. n. – Aliment oriental, terci de făină de susan. – Mr. tăhîne. Tc. tahin, din arab. tahin (Șeineanu, II, 243), cf. ngr. ταχίνι, bg. tahăn. substantiv neutrutahîn
tahî́n n., pl. urĭ (turc. tahyn, d. tahin, făină). O substanță năhutie lichidă groasă uleĭoasă și făinoasă care se scoate din semințele de susan și se întrebuințează la făcut halvaŭa și ca mîncare de post: supă de tahîn, cafea cu tahîn („cafea cu lapte de post”). substantiv neutrutahîn
tahấn s. n., (sorturi, mâncăruri) pl. tahấnuri substantiv neutrutahân
tahân n. product preparat din semințele de susan și întrebuințat la fabricarea halvalei. [Turc. TAHYN]. substantiv neutrutahân
TAHẤN, (2) tahânuri, s. n. 1. Făină din semințe de susan, de floarea-soarelui, nuci, arahide, migdale dulci prăjite, din care se prepară halvaua. ♦ Făină din semințe de susan din care se prepară mâncăruri de post. 2. (La pl.) Sorturi sau mâncăruri preparate din faină (1). – Din tc. tahîn. substantiv neutrutahân
tahân | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | tahân | tahânul |
plural | tahânuri | tahânurile | |
genitiv-dativ | singular | tahân | tahânului |
plural | tahânuri | tahânurilor |