táftur (-ri), s. m. – Chingă la cai. Tc. tapkur (Șeineanu, II, 343; Lokotsch 2021); după Pascu, Arch. Rom., VII, 560, din pol. taftái. substantiv masculintaftur
taft(ur) m. curea sub pântecele calului: calul numa ’n tafturi se umfla și departe îl asvârlia POP. [Turc, TAPKUR]. substantiv masculintaftur
TAFTÚR, tafturi, s. m. Chingă cu care se strânge șaua sau pătura pe cal, cu care se leagă scările la șa etc. – Din tc. tapkur [kolam]. substantiv masculintaftur
taftúr n., pl. e (turc. tapkur, troc). Troc, chinga de deasupra, chingă în general: numa´n taftur se unfla [!] (calu) și departe-l arunca; șapte chĭugĭ că mi-l chinga (închinga), șapte chingĭ, șapte tafture (P. P.); doŭă chimire, treĭ tafture (Doc.). substantiv neutrutaftur
taftur substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | taftur | tafturul |
plural | tafturi | tafturii | |
genitiv-dativ | singular | taftur | tafturului |
plural | tafturi | tafturilor |
taftur substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | taftur | tafturul |
plural | tafturi | tafturii | |
genitiv-dativ | singular | taftur | tafturului |
plural | tafturi | tafturilor |