taftă definitie

táftă f., pl. e și tăfțĭ (turc. tafta, d. pers. taftah, part. trecut d. taften, a țese, a împleti; rus. taftă, pol. táfta, ngr. taftás; it. taffetá, fr. taffetas, germ. taffet). Vechĭ. Azĭ pop. Un fel de stofă de matasă netedă și lustruită. A veni tafta la cot, a se brodi tocmaĭ (Munt.). Adv. Vindecat taftă (de niște bube), vindecat absolut (Mold. nord). substantiv feminintaftă

taftă f. mătase lucioasă și netedă: a veni tafta la cot, a se brodi. [Turc. TAFTA, printr’un intermediar slav]. ║ adv. cu desăvârșire, pe deplin (neted ca tafta): în Vinerea seară ne-am trezit vindecați taftă CR. substantiv feminintaftă

TÁFTĂ s. f. v. tafta. substantiv feminintaftă

taftá (-ále), s. f. – Țesătură lucioasă de mătase. – Var. mr. tafta. Tc. (per.) tafta (Șeineanu, II, 341; REW 8525), cf. ngr. ταφτᾶς, it. taffetà, fr. taffetas, sp. tafetán, bg., pol., rus. tafta. Sec. XVI. substantiv feminintafta

*taftá f. (fr. taffetas. V. taftă). Un fel de stofă de matasă [!] mată și foșnitoare. substantiv feminintafta

taftá s. f., art. taftáua, g.-d. art. taftálei; (sorturi) pl. taftále, art. taftálele substantiv feminintafta

taftă f. mătase lucioasă și netedă: a veni tafta la cot, a se brodi. [Turc. TAFTA, printr’un intermediar slav]. ║ adv. cu desăvârșire, pe deplin (neted ca tafta): în Vinerea seară ne-am trezit vindecați taftă CR. substantiv feminintaftă

TAFTÁ, (2) taftale, s. f. 1. Țesătură de mătase lucioasă și netedă, care produce, în mișcare un foșnet caracteristic. 2. Sortiment dintr-o astfel de țesătură. [Var.: (înv.) táftă s. f.] – Din tc. tafta. Cf. fr. taffetas. substantiv feminintafta