www.ReduPedia.ro
Definitie tactică - ce inseamna tactică - Dex Online

tactică definitie

TÁCTIC, -Ă adj. Referitor la tactică; conform cu o anumită tactică. [Cf. fr. tactique]. adjectiv tactic

TÁCTIC, -Ă I. adj. referitor la tactică; conform cu o anumită tactică. II. s. f. 1. arta organizării și conducerii acțiunilor de luptă ale trupelor. 2. mod de folosire a diferitelor forme și mijloace ale luptei revoluționare într-o perioadă relativ scurtă, pentru realizarea obiectivului fundamental strategic, în funcție de împrejurările social-politice concrete. 3. (fig.) mod de acțiune; totalitatea mijloacelor folosite de cineva pentru a izbuti într-o acțiune. (< fr. tactique) adjectiv tactic

*táctic, -ă adj. (vgr. taktikós, d. taktós, rînduit, așezat. V. sin-tactic). Arm. Relativ la așezarea și conducerea trupelor în bătălie: mișcare tactică. S. f. Știința așezăriĭ și conduceriĭ trupelor în prezența dușmanuluĭ saŭ după ce a început bătălia: tactica celor treĭ arme. Fig. Mijloace întrebuințate p. a reuși: tactică politică. Adv. Din punct de vedere tactic. V. strategic. adjectiv tactic

táctic adj. m., pl. táctici; f. táctică, pl. táctice adjectiv tactic

TÁCTIC, -Ă, tactici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Parte componentă a artei militare care se ocupă cu studiul, organizarea, pregătirea și ducerea luptei pentru a îndeplini cu maximum de eficacitate scopurile fixate. 2. Știința de a determina, pentru o perioadă relativ scurtă, linia de conduită a unei mișcări sociale sau a unui partid politic, în funcție de împrejurările social-politice din acea perioadă și pentru realizarea unui obiectiv fundamental. ♦ P. gener. Totalitatea mijloacelor întrebuin¬țate pentru a izbuti într-o acțiune. II. Adj. Care ține de tactică (I), privitor la tactică; conform cu o anumită tactică. – Din fr. tactique. adjectiv tactic

TÁCTIC, -Ă adj. Referitor la tactică; conform cu o anumită tactică. [Cf. fr. tactique]. substantiv feminin tactic

TÁCTIC, -Ă, tactici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Parte componentă a artei militare care se ocupă cu studiul, organizarea, pregătirea și ducerea luptei pentru a îndeplini cu maximum de eficacitate scopurile fixate. 2. Știința de a determina, pentru o perioadă relativ scurtă, linia de conduită a unei mișcări sociale sau a unui partid politic, în funcție de împrejurările social-politice din acea perioadă și pentru realizarea unui obiectiv fundamental. ♦ P. gener. Totalitatea mijloacelor întrebuin¬țate pentru a izbuti într-o acțiune. II. Adj. Care ține de tactică (I), privitor la tactică; conform cu o anumită tactică. – Din fr. tactique. substantiv feminin tactic

táctică s. f., g.-d. art. tácticii; pl. táctici substantiv feminin tactică

TÁCTICĂ s.f. 1. Parte a artei militare care se ocupă cu organizarea și conducerea acțiunilor de luptă ale trupelor. 2. Știința de a determina mijloacele și formele de acțiune, într-o perioadă relativ scurtă, pentru realizarea obiectivelor unei mișcări sociale, a unui partid politic etc., în funcție de împrejurările social-politice din acea perioadă. 3. Mijloacele folosite de cineva pentru a face să izbutească o întreprindere, o acțiune etc. [Gen. -cii. / < fr. tactique, cf. gr. taktike – arta de a orândui]. substantiv feminin tactică

tactică f. 1. arta de a rândui trupele în linie de bătaie și de a face evoluțiunile militare; 2. fig. mijloace întrebuințate spre a reuși într’o afacere. substantiv feminin tactică

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului tactică

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z