TACTÁ vb. tr. (muz.) a indica diverși timpi ai măsurii prin gesturi ale mâinii, conform unei scheme speciale. (după germ. taktieren) verb tranzitivtacta
TACTÁ, tactez, vb. I. Tranz. (Muz.) A indica diverșii timpi ai măsurii, în procesul de executare, prin gesturi ale mâinii, conform unei scheme speciale. – Din tact1. Cf. germ. taktieren. verb tranzitivtacta
tacta verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)tacta | tactare | tactat | tactând | singular | plural | ||
tactând | tactați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | tactez | (să)tactez | tactam | tactai | tactasem | |
a II-a (tu) | tactezi | (să)tactezi | tactai | tactași | tactaseși | ||
a III-a (el, ea) | tactează | (să)tactai | tacta | tactă | tactase | ||
plural | I (noi) | tactăm | (să)tactăm | tactam | tactarăm | tactaserăm | |
a II-a (voi) | tactați | (să)tactați | tactați | tactarăți | tactaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | tactează | (să)tacteze | tactau | tactară | tactaseră |