TACITÚRN, -Ă adj. (Liv.) Cu o fire tăcută, tăcut din fire. [Cf. fr. taciturne, it. taciturno, lat. taciturnus]. adjectivtaciturn
TACITÚRN, -Ă adj. care vorbește puțin, tăcut din fire. (< fr. taciturne, lat. taciturnus) adjectivtaciturn
*tacitúrn, -ă adj. (lat. taciturnus). Tăcut, mocnit. adjectivtaciturn
tacitúrn adj. m., pl. tacitúrni; f. tacitúrnă, pl. tacitúrne adjectivtaciturn
taciturn a. tăcut din fire, care vorbește puțin sau nu-i place să vorbească: om taciturn. adjectivtaciturn
TACITÚRN, -Ă, taciturni, -e, adj. Care vorbește puțin, tăcut din fire, închis în sine; posac. – Din fr. taciturne, lat. taciturnus. adjectivtaciturn
taciturn adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | taciturn | taciturnul | taciturnă | taciturna |
plural | taciturni | taciturnii | taciturne | taciturnele | |
genitiv-dativ | singular | taciturn | taciturnului | taciturne | taciturnei |
plural | taciturni | taciturnilor | taciturne | taciturnelor |