TACHINÁ vb. I. tr. A supăra, a necăji în glumă (pe cineva). [< fr. taquiner]. adjectiv tachina
TACHINÁ vb. I. tr. A supăra, a necăji în glumă (pe cineva). [< fr. taquiner]. verb tranzitiv tachina
TACHINÁ vb. tr. a necăji (pe cineva) în glumă. (< fr. taquiner) verb tranzitiv tachina
tachiná (-néz, -át), vb. – A necăji pe cineva în glumă. Fr. taquiner. verb tranzitiv tachina
tachiná (a ~) vb., ind. prez. 3 tachineáză verb tranzitiv tachina
TACHINÁ, tachinez, vb. 1. Tranz. A necăji în glumă și fară răutate, a contraria în lucruri mărunte. ♦ Fig. (Rar) A obseda, a neliniști. – Din fr. taquiner. verb tranzitiv tachina
*tachinéz v. tr. (fr. taquiner). Contrariez în glumă saŭ în serios. verb tranzitiv tachinez
| tachinat | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | tachinat | tachinatul | tachinată | tachinata |
| plural | tachinați | tachinații | tachinate | tachinatele | |
| genitiv-dativ | singular | tachinat | tachinatului | tachinate | tachinatei |
| plural | tachinați | tachinaților | tachinate | tachinatelor | |