TACHINĂRÍE s.f. Faptul de a tachina; vorbă cu care cineva tachinează. [Gen. -iei. / < fr. taquinerie]. substantiv feminin tachinărie
TACHINĂRÍE s. f. faptul de a tachina; vorbă cu care cineva tachinează. (< fr. taquinerie) substantiv feminin tachinărie
tachinăríe (rar) s. f., art. tachinăría, g.-d. art. tachinăríei; pl. tachinăríi, art. tachinăríile substantiv feminin tachinărie
TACHINĂRÍE, tachinării, s. f. Faptul de a tachina; vorbă cu care cineva tachinează. – Din fr. taquinerie. substantiv feminin tachinărie
| tachinărie | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | tachinărie | tachinăria |
| plural | tachinării | tachinăriile | |
| genitiv-dativ | singular | tachinării | tachinăriei |
| plural | tachinării | tachinăriilor | |