TACHINĂRÍE s.f. Faptul de a tachina; vorbă cu care cineva tachinează. [Gen. -iei. / < fr. taquinerie]. substantiv feminintachinărie
TACHINĂRÍE s. f. faptul de a tachina; vorbă cu care cineva tachinează. (< fr. taquinerie) substantiv feminintachinărie
tachinăríe (rar) s. f., art. tachinăría, g.-d. art. tachinăríei; pl. tachinăríi, art. tachinăríile substantiv feminintachinărie
TACHINĂRÍE, tachinării, s. f. Faptul de a tachina; vorbă cu care cineva tachinează. – Din fr. taquinerie. substantiv feminintachinărie
tachinărie | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | tachinărie | tachinăria |
plural | tachinării | tachinăriile | |
genitiv-dativ | singular | tachinării | tachinăriei |
plural | tachinării | tachinăriilor |