TÁCET s. n. (muz.) suspendare a participării unei voci sau unui instrument pe parcursul unei părți, unui fragment, într-o partitură corală sau orchestrală. (< lat. tacet, tace) substantiv neutrutacet
tacet substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | tacet | tacetul |
plural | taceturi | taceturile | |
genitiv-dativ | singular | tacet | tacetului |
plural | taceturi | taceturilor |