tabulatură definitie

TABULATÚRĂ s.f. v. tablatură. substantiv feminintabulatură

TABULATÚRĂ s. f. 1. sistem vechi de notație muzicală cu ajutorul literelor, cifrelor și al altor semne așezate pe linii paralele, pentru instrumentele cu claviatură și cu coarde ciupite. 2. sistem de reguli componistice al artei meistersängerilor. (< germ. Tabulatur, lat. tabulatura) substantiv feminintabulatură

tabulatúră s. f., g.-d. art. tabulatúrii; pl. tabulatúri substantiv feminintabulatură

TABULATÚRĂ, tubulaturi, s. f. Sistem de notație muzicală cu ajutorul cifrelor sau literelor, folosit în sec. XV-XVII pentru instrumentele polifonice (orgă, clavecin etc.). – Din germ. Tabulatur. substantiv feminintabulatură

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluitabulatură

tabulatură   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tabulatu tabulatura
plural tabulaturi tabulaturile
genitiv-dativ singular tabulaturi tabulaturii
plural tabulaturi tabulaturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z