tabulator definitie

TABULATÓR s.n. Dispozitiv (la mașinile de scris) care permite alinierea pe coloane diferite a ceea ce se scrie. [Cf. fr. tabulateur]. substantiv neutrutabulator

TABULATÓR s. n. 1. dispozitiv (la mașinile de scris) care permite alinierea pe coloane diferite a ceea ce se scrie. 2. mașină care execută automat operații aritmetice și logice asupra datelor introduse într-un calculator prin intermediul cartelelor perforate, imprimând rezultatele calculelor într-o formă dinainte stabilită. (< germ. Tabulator) substantiv neutrutabulator

tabulatór s. n., pl. tabulatoáre substantiv neutrutabulator

TABULATÓR, tabulatoare, s. n. Dispozitiv al unei mașini de scris care permite menținerea automată a lungimii rândurilor. – Din fr. tabulateur. substantiv neutrutabulator