tabulator definitie

TABULATÓR s.n. Dispozitiv (la mașinile de scris) care permite alinierea pe coloane diferite a ceea ce se scrie. [Cf. fr. tabulateur]. substantiv neutrutabulator

TABULATÓR s. n. 1. dispozitiv (la mașinile de scris) care permite alinierea pe coloane diferite a ceea ce se scrie. 2. mașină care execută automat operații aritmetice și logice asupra datelor introduse într-un calculator prin intermediul cartelelor perforate, imprimând rezultatele calculelor într-o formă dinainte stabilită. (< germ. Tabulator) substantiv neutrutabulator

tabulatór s. n., pl. tabulatoáre substantiv neutrutabulator

TABULATÓR, tabulatoare, s. n. Dispozitiv al unei mașini de scris care permite menținerea automată a lungimii rândurilor. – Din fr. tabulateur. substantiv neutrutabulator

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluitabulator

tabulator  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tabulator tabulatorul
plural tabulatoare tabulatoarele
genitiv-dativ singular tabulator tabulatorului
plural tabulatoare tabulatoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z