TABULÁ vb. tr. (mat.) a pune în tabele; a face tabulare. (< fr. tabuler) adjectiv tabula
tabulát s. n., pl. tabuláte substantiv neutru tabulat
TABULÁTE s. n. pl. subclasă de celenterate antozoare fosile, caracterizată prin forma tabulară a caliciilor. (< germ. Tabulaten) substantiv neutru tabulate
TABULÁTE s.n.pl. (Zool.) Subclasă de celenterate antozoare fosile caracterizată prin forma tabulară a caliciilor; (la sg.) animal din această subclasă. [Sg. tabulat. / < germ. Tabulaten, cf. lat. tabulatum – strat]. substantiv neutru tabulate
TABULÁ vb. I. tr. (Mat.) A pune în tabele; a face o tabulare. [< it. tabulare]. verb tranzitiv tabula
TABULÁ vb. tr. (mat.) a pune în tabele; a face tabulare. (< fr. tabuler) verb tranzitiv tabula
| tabulat substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | tabulat | tabulatul |
| plural | tabulate | tabulatele | |
| genitiv-dativ | singular | tabulat | tabulatului |
| plural | tabulate | tabulatelor | |
| tabulat substantiv neutru | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | tabulat | tabulatul | tabulată | tabulata |
| plural | tabulați | tabulații | tabulate | tabulatele | |
| genitiv-dativ | singular | tabulat | tabulatului | tabulate | tabulatei |
| plural | tabulați | tabulaților | tabulate | tabulatelor | |