TABULÁȚIE s.f. Operație făcută de anumite mașini de calcul atunci când sunt folosite la însumări; tabulare. [Cf. it. tabulazione, lat. tabulatio]. substantiv feminintabulație
tabuláție, -i, (tăbulație, tablău), s.f. – Carte funciară, cadastru: „Au măsurat pământu' și de-atunce s-o făcut tăbulațiile” (Papahagi 1925: 324). – Din tablă „tabel, indice” + -ație. substantiv feminintabulație
tăbuláție, s.f. – v. tabulație. substantiv feminintăbulație
tabulație | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | tabulație | tabulația |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | tabulații | tabulației |
plural | — | — |