TÁBULA RÁSA loc.s. Expresie folosită de filozoful englez John Locke și în alte sisteme filozofice pentru a caracteriza starea inițială a psihicului copilului, afirmând că omul nu are nici un fel de idei sau principii înnăscute. ◊ A face tabula rasa = a șterge tot, a renunța la anumite păreri, idei, pentru a adopta altele. [< lat. tabula rasa – masă ștearsă]. invariabiltabularasa
TÁBULA RÁSA loc. s. expresie folosită pentru a caracteriza starea inițială a psihicului copilului, afirmând că omul nu are nici un fel de idei sau principii înnăscute. ◊ a face tabula rasa = a șterge tot, a renunța la anumite păreri, idei pentru a adopta altele. (< lat. tabula rasa) invariabiltabularasa
!tábula rása (lat.) s. f. invariabiltabularasa
TÁBULĂ s. f. suprafața dinților mamiferelor, al cărei aspect este adesea caracteristic animalului. (< lat. tabula) substantiv feminintabulă
tabula rasa f. tablă pe care nu e nimica însemnat; a face tabula rasa, a se lepăda de toate ideile dobândite spre a-și forma altele noui. temporartabularasa
TABULÁ vb. I. tr. (Mat.) A pune în tabele; a face o tabulare. [< it. tabulare]. verb tranzitivtabula
TABULÁ vb. tr. (mat.) a pune în tabele; a face tabulare. (< fr. tabuler) verb tranzitivtabula
tabulă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | tabulă | tabula |
plural | tabule | tabulele | |
genitiv-dativ | singular | tabule | tabulei |
plural | tabule | tabulelor |