TABUIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) face, a deveni tabu. [Pron. -bu-i-. / < it. tabuizzare]. adjectivtabuiza
TABUIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) face, a deveni tabu. [Pron. -bu-i-. / < it. tabuizzare]. verb tranzitivtabuiza
TABUIZÁ vb. tr., refl. a (se) face, a deveni tabu. (< it. tabuizzare) verb tranzitivtabuiza
tabuizat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | tabuizat | tabuizatul | tabuizată | tabuizata |
plural | tabuizați | tabuizații | tabuizate | tabuizatele | |
genitiv-dativ | singular | tabuizat | tabuizatului | tabuizate | tabuizatei |
plural | tabuizați | tabuizaților | tabuizate | tabuizatelor |