TABUIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) tabuiza. [< tabuiza]. substantiv feminintabuizare
TABUIZÁRE s. f. (Rar) Acțiunea de a transforma în tabu. [Pr.: -bu-i-] – După fr. tabouisation. substantiv feminintabuizare
TABUIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) face, a deveni tabu. [Pron. -bu-i-. / < it. tabuizzare]. verb tranzitivtabuiza
TABUIZÁ vb. tr., refl. a (se) face, a deveni tabu. (< it. tabuizzare) verb tranzitivtabuiza
tabuizare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | tabuizare | tabuizarea |
plural | tabuizări | tabuizările | |
genitiv-dativ | singular | tabuizări | tabuizării |
plural | tabuizări | tabuizărilor |