TABUÍSTIC, -Ă adj. referitor la tabu, care provine din tabu. (< germ. tabuistisch) adjectivtabuistic
TABUÍSTIC, -Ă, tabuistici, -ce, adj. (Livr.) Care ține de tabu; care provine din tabu.- Tabu + suf. -istic. adjectivtabuistic
tabuistic adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | tabuistic | tabuisticul | tabuistică | tabuistica |
plural | tabuistici | tabuisticii | tabuistice | tabuisticele | |
genitiv-dativ | singular | tabuistic | tabuisticului | tabuistice | tabuisticei |
plural | tabuistici | tabuisticilor | tabuistice | tabuisticelor |