taborít s. m., pl. taboríți substantiv masculintaborit
TABORÍT, -riți, s. m. Membru al aripii separatiste din mișcarea husită, de orientare radicală. – Din fr. taborites. substantiv masculintaborit
TABORÍȚI s.m.pl. (Ist.) Nume dat membrilor aripii revoluționare din mișcarea husită, reprezentând interesele țărănimii și ale meșteșugarilor. [< fr. taborites, cf. Tabor – cetate în sudul Cehiei]. substantiv masculintaboriți
TABORÍȚI s. m. pl. nume dat membrilor aripei revoluționare din mișcarea husită, reprezentând interesele țărănimii și ale meșteșugarilor. (< fr. taborites) substantiv masculintaboriți
Taboriți m. pl. sectă de Husiti în sec. XV (numiți astfel după castelul Tabor în Boemia). substantiv masculintaboriți
Taboriți m. pl. sectă de Husiti în sec. XV (numiți astfel după castelul Tabor în Boemia). temporartaboriți