tabón (-oáne), s. n. – (Mold.) Turmă, cîrd. – Var. tabun. Pol., rus. tabun (Tiktin). temporartabon
tabón și tabún n., pl. urĭ și oane (rus. rut. tabún). Est. Cîrd mare de vite duse la tăĭetoare, la ĭarmaroc ș. a.: se buntuluĭa ca bivolu´n tabon ! – Tabon în rev. I. Crg. 3, 346. Btș. În Ml. tabon, 1. izlaz [!]; 2. locu cît poate paște un cal priponit. temporartabon