tabliță definitie

tăblíță și (vechĭ) ta- f., pl. e (dim. d. tablă; vsl. sîrb. bg. rus. pol. tablica). Tablă mică, placă: pe ușă era o tăbliță pe care scria ceva. V. abac. substantiv feminintăbliță

tăblíță (tă-bli-) s. f., g.-d. art. tăblíței; pl. tăblíțe substantiv feminintăbliță

tăbliță f. 1. tablă mică; 2. tablă subțire: tăblițe de cauciuc, de oțel; 3. placă de scris. substantiv feminintăbliță

TĂBLÍȚĂ, tăblițe, s. f. Diminutiv al lui tablă1. 1. Placă dreptunghiulară de ardezie, înrămată în lemn, pe care scriau cu condei de piatră școlarii începători. 2. (La romani) Placă mică acoperită cu un strat de ceară, pe care se scria cu un stilet. 3. (înv.) Carnețel în care se notau diverse fapte, maxime etc. – Tablă1 + suf. -iță. substantiv feminintăbliță

tabliță, V. tăbliță. temporartabliță

tăblíță și (vechĭ) ta- f., pl. e (dim. d. tablă; vsl. sîrb. bg. rus. pol. tablica). Tablă mică, placă: pe ușă era o tăbliță pe care scria ceva. V. abac. temporartăbliță

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluitabliță

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z