TABLÉTĂ s.f. 1. Preparat farmaceutic în formă de disc mic; pastilă. 2. Pastă alimentară uscată, în formă de placă. 3. (Ant.) Placă cerată pentru scris. 4. Variantă a articolului publicistic, înrudită cu pamfletul, care se caracterizează printr-o maximă comprimare, incisivitate, forță caracterizatoare și expresivitate, cultivat în literatura noastră de T. Arghezi și Geo Bogza; bilet. [< fr. tablette]. substantiv feminintabletă
TABLÉTĂ, tablete, s. f. 1. Preparat farmaceutic de formă plată, rotundă sau pătrată; pastilă, pilulă, bulin. ♦ Preparat alimentar dulce, solid, prezentat în mici plăcuțe de formă dreptunghiulară. 2. (Rar) Caiet de note, de însemnări. 3. Specie publicistică de mici dimensiuni, de obicei pe o temă de actualitate și cu accente pamfletare. – Din fr. tablette. substantiv feminintabletă
TABLÉTĂ s. f. 1. (ant.) placă ceramică pentru scris. 2. pastilă (1) de consistență dură. 3. preparat alimentar uscat de formă plată. 4. (inform.) dispozitiv pentru introducerea manuală a imaginilor grafice în terminal de către utilizator. 5. specie publicistică înrudită cu pamfletul, caracterizată printr-o maximă comprimare, incisivitate și expresivitate; bilet. 6. șervețel bordat plasat sub bibelouri sau pe tăvile de servit cafea, dulceață etc. (< fr. tablette) substantiv feminintabletă
TABLETÁ vb. I. tr. A face tablete, comprimate, drajeuri (medicamentoase) dintr-o anumită substanță. [Cf. fr. tabletter]. verb tranzitivtableta
TABLETÁ vb. tr. a da unei substanțe medicamentoase formă de tabletă (2). (< fr. tabletter) verb tranzitivtableta
tabletá (a ~) (rar) (ta-ble-) vb., ind. prez. 3 tableteáză verb tranzitivtableta
TABLETÁ, tabletez, vb. I. Tranz. A face tablete, drajeuri dintr-o substanță. – Din tabletă. verb tranzitivtableta
tabletă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | tabletă | tableta |
plural | tablete | tabletele | |
genitiv-dativ | singular | tablete | tabletei |
plural | tablete | tabletelor |