tablagiu, tablagii s. m. (peior.) subofițer (de armată sau de poliție). substantiv masculintablagiu
tablagíu (ta-bla-) s. m., art. tablagíul; pl. tablagíi, art. tablagíii (-gi-ii) substantiv masculintablagiu
TABLAGÍU, tablagii, s. m. Jucător pasionat de table2. – Tablă2 + suf. -giu. substantiv masculintablagiu
tablagiu substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | tablagiu | tablagiul |
plural | tablagii | tablagiii | |
genitiv-dativ | singular | tablagiu | tablagiului |
plural | tablagii | tablagiilor |