tabétic adj. m., pl. tabétici; f. tabétică, pl. tabétice adjectivtabetic
TABÉTIC, -Ă, tabetici, -ce, adj. Care se referă la tabes, care aparține tabesului. ♦ (Adesea substantivat) Care suferă de tabes. – Din fr. tabétique. adjectivtabetic
tabetic adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | tabetic | tabeticul | tabetică | tabetica |
plural | tabetici | tabeticii | tabetice | tabeticele | |
genitiv-dativ | singular | tabetic | tabeticului | tabetice | tabeticei |
plural | tabetici | tabeticilor | tabetice | tabeticelor |