tabet definitie

credit rapid online ifn

tabét (sud) și tablét (est) n., pl. urĭ și e (turc. [d. ar.] tabiat, natură, natural, obiceĭ, gust; ngr. tabiéti). Obiceĭ de vĭață trîndavă saŭ liniștită (precum: a dormi după prînz, a bea cafea, a fuma ș. a. de care te poțĭ lipsi): așa-ĭ tabetu luĭ, șĭ-a făcut tabetu, om cu tabet, cu tabeturĭ. După tabet, după cum obișnuĭeștĭ. V. tic 2. temporartabet

tabet n. V. tabiet. temporartabet

credit rapid online ifn

tabiet (tabet) n. 1. manieră, caracter; tineri cu tabieturi AL.; 2. deprindere regulată și comodă, apucătură (bună sau rea), nărav: de trei luni acum, ați dus una cît bencheturile..., ar fi vreme poate de a vă mai schimba tabietul... AL.; 3. gust, pofta stăpânului: a veni la tabet (Mold.); 4. în special, confort (după moda orientală): a-și face tabietul, a bea cafea și a fuma din ciubuc, șezând turcește: ceru cafea și ciubuc, iar după ce-și făcu tabietul... FIL. [Turc. TABIAT, fire, calitate înnăscută, temperament, dis- pozițiune (bună sau rea), bunul gust]. temporartabiet

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluitabet

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z