www.ReduPedia.ro
Definitie tabernacul - ce inseamna tabernacul - Dex Online

tabernacul definitie

TABERNÁCUL s.n. v. tabernacol. substantiv neutru tabernacul

TABERNÁCUL s. n. 1. cortul în care erau ținute tablele legii la vechii evrei. 2. nișă în peretele sanctuarului unei biserici catolice sau cutie de argint în formă de biserică în care se păstrează cuminecătura și unele obiecte de cult. (< lat. tabernaculum, it. tabernacolo) substantiv neutru tabernacul

*tabernácul n., pl. e (lat. tabernáculum). Cort, pavilion. La vechiĭ Evreĭ, cortu portativ supt [!] care se ținea arca (chivotu). Sărbătoarea tabernaculelor, sărbătoarea cuștelor la Jidanĭ. substantiv neutru tabernacul

tabernácul s. n., pl. tabernácule substantiv neutru tabernacul

TABERNÁCUL, tabernacule, s. n. 1. Cort portabil, susținut de coloane din lemn aurit, care servea ca sanctuar la vechii evrei. 2. Dulăpior sau cutie de argint (în formă de biserică), în care se păstrează cuminecătura, mirul ori alte obiecte de cult. – Din lat. tabernaculum, it. tabernacolo, fr. tabernacle. substantiv neutru tabernacul

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului tabernacul

tabernacul   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tabernacul tabernaculul
plural tabernacule tabernaculele
genitiv-dativ singular tabernacul tabernaculului
plural tabernacule tabernaculelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z