tabernacol definitie

credit rapid online ifn

TABERNÁCOL s.n. 1. Cort; (spec.) cortul în care erau ținute tablele legii la vechii evrei. 2. Nișă în peretele sanctuarului unei biserici catolice sau cutie de argint de o formă specială, în care se păstrează cuminecătura și unele obiecte de cult. [Var. tabernacul s.n. / < lat. tabernaculum, it. tabarnacolo, fr. tabernacle]. substantiv neutrutabernacol

tabernacol n. chivotul legii, la vechii Evrei. substantiv neutrutabernacol

credit rapid online ifn

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluitabernacol

tabernacol  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tabernacol tabernacolul
plural tabernacole tabernacolele
genitiv-dativ singular tabernacol tabernacolului
plural tabernacole tabernacolelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z