TABELÁR, -Ă adj. (Despre liste, situații etc.) Care are forma unui tabel. ♦ Tipărire tabelară = vechi sistem de tipărire cu ajutorul unor tăblițe de lemn pe care se grava textul. [Cf. fr. tabellaire]. adjectivtabelar
TABELÁR, -Ă adj. în formă de tabel. ♦ tipărire ~ă = vechi sistem de tipărire cu ajutorul unor tăblițe de lemn pe care se grava textul. (< lat. tabellarius, gr. tabellaire) adjectivtabelar
*tabelár, -ă adj. (lat. tabellarius). În formă de tabelă saŭ de tabloŭ (adică vizibil de-odată, pe o singură pagină). Tipărire tabelară, tipărire cu tăblițe cu litere fixe, cum se proceda în ainte [!] de a se fi descoperit literele mobile. adjectivtabelar
tabelár adj. m., pl. tabelári; f. tabeláră, pl. tabeláre adjectivtabelar
TABELÁR, -Ă, tabelari, -e, adj. În formă de tabel (1). ◊ Tipărire tabelară = sistem de tipărire (folosit înainte de descoperirea literelor mobile) cu ajutorul unor tăblițe de lemn pe care era gravat textul. – Din fr. tabellaire. adjectivtabelar
TABELÁ vb. I. tr. A face o tabelă. [< tabelă]. substantiv feminintabela
TABELÁ vb. I. tr. A face o tabelă. [< tabelă]. verb tranzitivtabela
tabelá (a ~) vb., ind. prez. 3 tabeleáză verb tranzitivtabela
TABELÁ, tabelez, vb. I. Tranz. A realiza o tabelă. – Din tabelă. verb tranzitivtabela
tabelare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | tabelare | tabelarea |
plural | tabelări | tabelările | |
genitiv-dativ | singular | tabelări | tabelării |
plural | tabelări | tabelărilor |