tabelă definitie

TABÉLĂ s.f. Tablă; tabel. ♦ Serie de valori numerice aranjate într-o anumită ordine în șiruri și coloane, folosite pentru a ușura anumite calcule sau pentru a face anumite clasificări. [< germ. Tabelle, it., lat. tabella]. substantiv feminintabelă

TABÉLĂ s. f. serie de valori numerice aranjate într-o anumită ordine în șiruri sau coloane care servesc pentru anumite calcule sau clasificări. ♦ ~ de logaritmi = tabelă matematică cuprinzând valorile funcțiilor logaritmice. (< lat. tabella, germ. Tabelle) substantiv feminintabelă

tabélă f., pl. e (lat. tabella, scîndurică, tăbliță; it. tabelle; germ. tabelle, pol. tabela, rus. tábelĭ). Rar. Tablă (de scris cu creta). Tabloŭ (listă). Tăbliță. – Și (după rus.) tabél (n., pl. e), tabloŭ, listă. substantiv feminintabelă

tabélă s. f., g.-d. art. tabélei; pl. tabéle substantiv feminintabelă

tabelă f. tablă. substantiv feminintabelă

TABÉLĂ, tabele, s. f. 1. Ansamblu de termeni, numere și simboluri așezate în linii și coloane, executat în cadrul unei tipărituri; p. ext. tabel (1). ◊ Tabelă de logaritmi = tabelă matematică în care sunt cuprinse valorile funcțiilor exponențiale elementare. 2. (Reg.) Tablă1 (3). – Din lat. tabella, germ. Tabelle. substantiv feminintabelă

TABELÁ vb. I. tr. A face o tabelă. [< tabelă]. verb tranzitivtabela

tabelá (a ~) vb., ind. prez. 3 tabeleáză verb tranzitivtabela

TABELÁ, tabelez, vb. I. Tranz. A realiza o tabelă. – Din tabelă. verb tranzitivtabela

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluitabelă

tabelă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tabe tabela
plural tabele tabelele
genitiv-dativ singular tabele tabelei
plural tabele tabelelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z