TABÉL s.n. Foaie liniată și împărțită în rubrici completate cu cifre, date etc. ♦ Listă care cuprinde cifre, nume etc. aranjate într-o anumită ordine; tablou. [Pl. -le, -luri. / < lat. tabella, germ. Tabelle]. substantiv neutrutabel
TABÉL s. n. foaie împărțită în rubrici completate cu nume, cifre, date etc.; tablou (I, 5). (< lat. tabella, germ. Tabelle) substantiv neutrutabel
tabél, V. tabelă. substantiv neutrutabel
tabél s. n., pl. tabéle; abr. tab. substantiv neutrutabel
TABÉL, tabele, s. n. 1. Foaie cuprinzând nume, cifre și date, introduse în rubrici cu specificații amănunțite, pentru a servi unui anumit scop; tablă1 (4), tablou (I 5). ♦ (Mat.; Tehn.) Serie de valori numerice obținute prin calcul, prin observații sau experiențe, aranjate într-o anumită ordine, în șiruri și coloane, pentru ușurarea unor calcule ori pentru obținerea unei clasificări. 2. (înv.) Tablou (I 1); planșă; fig. priveliște. – Din lat. tabella, germ. Tabelle. substantiv neutrutabel
tabélă f., pl. e (lat. tabella, scîndurică, tăbliță; it. tabelle; germ. tabelle, pol. tabela, rus. tábelĭ). Rar. Tablă (de scris cu creta). Tabloŭ (listă). Tăbliță. – Și (după rus.) tabél (n., pl. e), tabloŭ, listă. substantiv neutrutabelă
tabel substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | tabel | tabelul |
plural | tabele | tabelele | |
genitiv-dativ | singular | tabel | tabelului |
plural | tabele | tabelelor |