reduceri si promotii 2018
Definitie tabără - ce inseamna tabără - Dex Online

tabără definitie

tábără (-bere), s. f.1. Cantonament, campare. – 2. Armată, forță. – 3. Partidă, grupare. – 4. Mulțime, cantitate mare. – 5. Convoi, grup de care. – Mr. tăbure „batalion”, megl. tăbur. Tc. sau mai probabil tăt. tabur (J. Melich, Ung. Jb., XV, 529-40; Vasmer, III, 66), parțial prin intermediul sl. taborŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Tiktin; Candrea), cf. bg., sb., cr., slov., ceh., pol., rus. tabor, mag. tabór.Der. tăbăraș, s. m. (soldat care aparține unei tabere); tăbărî, vb. (a face tabără; a împresura, a asedia; a se repezi la, a se năpusti). substantiv feminin tabără

tabără, tabere s. f. (intl.) închisoare. substantiv feminin tabără

tábără f., pl. ere și erĭ (vsl. taborŭ, rus. pol. sîrb. tabór; ung. tábor, turc. tabur). Vechĭ. Oprire, popas, etapă militară. Maram. Oaste. Arm. Lagăr, bivuac permanent în barace p. exercițiu trupelor. Ceată, partid. Convoĭ. Adv. Grămadă, claĭe peste grămadă: a lăsa lucrurile tabără. substantiv feminin tabără

tábără s. f., g.-d. art. táberei; pl. tábere substantiv feminin tabără

tabără f. 1. lagăr: a așeza, a ridica tabără; 2. ceată numeroasă: locustele merg în tabere; 3. stațiune militară: făcând 25 tabere din Constantinopole până în câmpiile Dobrogei BĂLC. [Slav. TABORŬ]. substantiv feminin tabără

TÁBĂRĂ, tabere, s. f. 1. Loc de dispunere temporară a trupelor, amenajat în afara localităților în scopul instruirii soldaților în condiții de campanie; tabie (2). ♦ Popas; etapă. 2. Așezare vremelnică în corturi, în barăci etc. ♦ Așezare (în aer liber) pentru copii, elevi etc. aflați la odihnă sau pentru sportivi în timpul antrenamentelor. ♦ (Sport) Cantonament. 3. Grup de care în mers sau în popas; convoi. 4. (înv.) Oaste; p. ext. mulțime, gloată. 5. Grup opus altui grup; grupare, asociație politică care luptă pentru o anumită cauză. – Din sl. taborŭ. substantiv feminin tabără

tábăr și tăbărắsc, a -î́ v. intr. (d. tabără; sîrb. taboriti, taborovati, rus. tabóriti-sĕa.Tabăr, taberĭ, tabără; să tabere). Mă așez. îmĭ ĭaŭ loc pe maĭ mult timp, cantonez orĭ bivuachez: oastea a tăbărit [!] pe deal. Daŭ năvală, atac, năpădesc (cu bătaĭa, cu vorba saŭ cu cererile): tăbărise [!] cu cĭomegele pe el, caliciĭ tăbărîse [!] la pomană. Ban. Ostenesc. V. tr. Cantonez orĭ bivuachez. verb tabăr

tăbărî (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. tábăr, 2 sg. táberi, 3 tábără, imperf. 3 sg. tăbărá, perf. s. 3 sg. tăbărî, 3 pl. tăbărấră; conj. prez. 3 să tábere; ger. tăbărấnd; part. tăbărất verb tăbărî

tăbărî v. 1. a așeza tabăra: oștirea tabără la munte; 2. a da năvală, a ataca: un școlar tăbărîse un băiat CR.; 3. a veni cu grămada: furnicile tabără la stejar; 4. fig. a stărui: au tăbărît cu toții pe dânsul. [Tras din tabără: termen primitiv militar cu sensul generalizat]. verb tăbărî

TĂBĂRÎ́, tábăr, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi la cineva (cu violență, dușmănos), a da năvală asupra cuiva; a se năpusti. ♦ Fig. A se adresa cuiva în mod insistent; a apostrofa pe cineva brusc și nepoliticos; a sări cu gura la cineva. ♦ (Rar) A se repezi, a veni în grabă. 2. (înv.) A-și așeza tabăra; a poposi. – Din tabără. verb tăbărî

tăbărắsc, V. tabăr. verb tăbărăsc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului tabără

tabără   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tabără tabăra
plural tabere taberele
genitiv-dativ singular tabere taberei
plural tabere taberelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z