tătâne definitie

tătî́ne m. (lat. pop. tatánem, ac. d. tata, tată). Est. Pop. Tătîne-meŭ, tătîne-tu, tătîne-su, tatăl meŭ, tăŭ, săŭ. substantiv masculin tătîne

tătấne (pop.) s. m., pl. tătấni substantiv masculin tătâne

TĂTẤNE, tătăni, s. m. (Pop.) Tată (1). [Forme gramaticale: gen.-dat. (urmat de adjectivul posesiv la sg.) tătâne-, tătăni-, tătână-] – Lat. tata, -anis. substantiv masculin tătâne

tătấne-meu (-tău, -său) (pop.) s. m. + adj. pr. substantiv masculin tătânemeu

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului tătâne

tătâne   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tătâne tătânele
plural tătâni tătânii
genitiv-dativ singular tătâne tătânelui
plural tătâni tătânilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z