reduceri si promotii 2018
Definitie tărăgănare - ce inseamna tărăgănare - Dex Online

tărăgănare definitie

tărăgănáre s. f., g.-d. art. tărăgănắrii; pl. tărăgănắri substantiv feminin tărăgănare

TăRĂGĂNÁRE, tărăgănări, s. f. Acțiunea de a (se) tărăgăna și rezultatul ei. [Var.: tărăgăníre s. f.] – V. tărăgăna. substantiv feminin tărăgănare

tărăgăná (a ~) vb., ind. prez. 3 tărăgăneáză verb tranzitiv tărăgăna

trăgănéz v. tr. (din tragăn [verb], formă neobișnuită, derivat din trag. Formele romane [it. trainare, fr. traîner, cat. traginar] presupun un lat. *tragĭnare. Hatzfeld presupune un subst. *tragîna). Fac să meargă încet, zăbovesc, tot amîn: m´a tot trăgănat cu vorba de azĭ pe mîne [!] pînă cînd, în sfîrșit, mĭ-a plătit. V. refl. Mă mișc (merg) cu greŭ: se trăgănează´ncet pe jos o jalnică grămadă (Al.). Amîn mereŭ: un șarlatan de avocat care trăgănează procesele. – Și (s)trăgănesc, tărăgănez, -ănesc și -ăĭesc. V. tergiversez. verb tranzitiv trăgănez

TĂRĂGĂNÁ, tărăgănez, vb. I. 1. Tranz. A amâna de pe o zi pe alta rezolvarea unei probleme, începerea sau terminarea unei acțiuni etc.; a face să se prelungească, să se întârzie o acțiune, o soluționare. ♦ A merge încet, anevoie, târându-și picioarele. ♦ A vorbi rar, lungind silabele. 2. Refl. impers. (Despre vreme, timp) A dura, a se prelungi. 3. Intranz. (Reg.) A cânta alene, cu jale, a doini. ♦ (Despre vânt) A adia. [Var.: tărăgăiá, trăgăná vb. I, tărăgăní vb. IV] – Din trăgăna („a trage” < lat. pop.). verb tranzitiv tărăgăna

tărăgăneálă, -ănésc, -néz, -ăĭală-, -ăĭesc, V. trăgăn-. verb tranzitiv tărăgăneală

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului tărăgănare

tărăgănare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tărăgănare tărăgănarea
plural tărăgănări tărăgănările
genitiv-dativ singular tărăgănări tărăgănării
plural tărăgănări tărăgănărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z