reduceri si promotii 2018
Definitie tărăboi - ce inseamna tărăboi - Dex Online

tărăboi definitie

tărăbói (-oíuri), s. n. – Zarvă, gălăgie, larmă. Origine incertă, probabil expresivă. S-a propus ceh. tarabiti se „a face zgomot” (Cihac, II, 401); tarabă (Tiktin); alb. tërboj „a turba” (Capidan, Dacor., III, 763). Nici una din aceste soluții nu pare posibilă. substantiv neutru tărăboi

tărăbói s. n. substantiv neutru tărăboi

tărăbóĭ n., pl. oaĭe (cp. cu alb. tărboĭ, înfuriĭ, cu gr. thórybos, tărăboĭ, cu rus. barabóĭ, sunet de barabană, și cu ceh. tarabiti se, a face zgomot). Gălăgie, tololoĭ, tumult, zgomot de vocĭ (de ex., al unor bețivĭ care se ceartă). – Și dărăboĭ (Munt. est). V. alarmă. substantiv neutru tărăboĭ

TĂRĂBÓI s. n. Gălăgie mare, larmă; zarvă, hărmălaie, tămbălău. – Cf. alb. terboz, gr. thorybos. substantiv neutru tărăboi

tărăboiu n. gălăgie: s’auzia un tărăboiu grozav CR. [Lit. sgomot de tarabă]. substantiv neutru tărăboiu

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului tărăboi

tărăboi   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tărăboi tărăboiul
plural tărăboaie tărăboaiele
genitiv-dativ singular tărăboi tărăboiului
plural tărăboaie tărăboaielor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z