tăpșan definitie

tăpșán și (est) tapșán n., pl. e, rar urĭ (d. tăpșesc, adică „loc tăpșit”. D. rom. vine rut. tapčán, bancă de dormit). Est. Podiș (platoŭ) mic, loc maĭ înalt și șes. Olt. Pat de scîndurĭ. Munt. est. Polița vetreĭ. – În est și tepșan și topșan. V. grind. substantiv neutru tăpșan

!tăpșán s. n., pl. tăpșáne substantiv neutru tăpșan

tăpșan n. 1. Mold. loc înalt și șes, terasă: trage brazda pe tăpșan POP.; 2. Tr. lemn așezat dinaintea vetrei ca s’o ție. substantiv neutru tăpșan

TĂPȘÁN, tăpșane, s. n. 1. Loc neted și ușor înclinat care apare la baza versantelor și povârnișurilor în regiunile de deal și de munte. ♦ Coastă a unui deal sau a unui munte; pantă, povârniș. 2. Loc viran mai ridicat, aflat de obicei în mijlocul unui sat sau în mijlocul unei curți. ♦ Loc mai ridicat, neted, necultivat. – Tăpși + suf. -an. substantiv neutru tăpșan

tapșan, V. tăpșan. temporar tapșan

tăpșán și (est) tapșán n., pl. e, rar urĭ (d. tăpșesc, adică „loc tăpșit”. D. rom. vine rut. tapčán, bancă de dormit). Est. Podiș (platoŭ) mic, loc maĭ înalt și șes. Olt. Pat de scîndurĭ. Munt. est. Polița vetreĭ. – În est și tepșan și topșan. V. grind. temporar tăpșan

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului tăpșan

tăpșan   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tăpșan tăpșanul
plural tăpșane tăpșanele
genitiv-dativ singular tăpșan tăpșanului
plural tăpșane tăpșanelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z