reduceri si promotii 2018
Definitie tămâia - ce inseamna tămâia - Dex Online

tămâia definitie

ucigă’l-crucea (tămâia, toaca) m. nume eufemistice date necuratului: gândind că’i ucigă’l-crucea, s’a speriat CR. substantiv feminin ucigă

tămâie s. f., g.-d. art. tămâii; pl. - substantiv feminin tămâie

!tămấie s. f., art. tămấia, g.-d. tămấi, art. tămấii substantiv feminin tămâie

tămîie, s. f.1. Substanță rășinoasă, oliban. – 2. Lingușire. – 3. (Arg.) Plictiseală, urît, lehamite. – Var. Banat tămîńe. Mr. θimnamă, megl. tămǫnă. Gr. θυμιάμα (Miklosich, Fremdw., 133; Roesler 577; Murnu 54; REW 8722, prin intermediul lat. thymiama (Tiktin) probabil trecut la *thym(i)anea (Candrea), cf. v. sard. timangia (Azlori 322), logud. timanza, v. fr. timoine. Der. directă din gr., sau din sl. timijanŭ, cf. bg., slov. temjan, sb., cr. tamjan, mag. tömjén (Cihac, II, 400; Conev 109), nu este posibilă fonetic. Der. tămîier, s. m. (ienupăr, Iuniperus communis); tămîier, s. n. (vas de tămîiat); tămîierniță, s. f. (vas de tămîiat); tămîietoare, s. f. (vas de tămîiat, femeie care tămîiază, bocitoare); tămîioară, s. f. (violetă, Viola Jooi, Viola odorata); tămîios, adj. (cu gust aromat; parfumat, muscat); tămîioasă, s. f. (viță de vie care produce struguri aromați; vin muscat); tămîiță, s. f. (plantă, Chenopodium ambrosioides; Ch. botrys); tămîia, vb. (a răspîndi fum de tămîie; a linguși); tămîiat, adj. (afumat cu tămîie; cherchelit, băut); tămîietor, s. m. (lingușitor). substantiv feminin tămîie

tămî́ĭe f., pl. îĭ (d. vgr. thymiama, tămîie, trecînd pin [!] forma lat. pop. *thymánea; bg. tamĕan, vsl. timiĭanŭ). Un fel de rășină aromatică cu care se afumă în biserică. A fugi ca dracu de tămîĭe, a evita grozav o persoană saŭ un lucru. După cum e sfîntu, și (saŭ așa și) tămîĭa, după cum e personagiu, așa și onorurile care i se fac. – Tămîĭa se obține pin [!] inciziunile făcute în scoarța unuĭ copăcel (boswéllia) de pin Somalia, Abisinia, Arabia și alte țărĭ din sudu Asiiĭ. E stimulantă, tonică și stomahică [!] și se întrebuința în ainte [!] și´n medicină. substantiv feminin tămîĭe

tămâie f. 1. rășină aromatică ce se arde la ceremoniile religioase; 2. fig. laudă excesivă, lingușire josnică. [De origină slavo-greacă]. substantiv feminin tămâie

TĂMẤIE s. f. Substanță rășinoasă obținută prin crestare din scoarța livanului, solidificată sub forma unor boabe neregulate, de culoare roșiatică sau gălbuie, care, prin ardere, produce un fum cu miros aromat pătrunzător, folosită în ceremoniile religioase. ◊ Expr. A fugi (de ceva sau de cineva) ca dracul de tămâie = a se feri cu cea mai mare grijă de ceva, a ocoli de departe pe cineva pentru a evita situații neplăcute, penibile. – Probabil lat. *thymanea. substantiv feminin tămâie

a fi tămâie / tufă de Veneția expr. a fi ignorant; a nu ști deloc. substantiv feminin afitămâie

tămâia dracului expr. (pop.) tutun. substantiv feminin tămâiadracului

tămî́ĭ, a -á, V. tămîĭez. verb tranzitiv tămîĭ

tămâia, tămâiez I. v. t. a copleși cu laude excesive, a linguși II. v. r. a se îmbăta, a se chercheli verb tranzitiv tămâia

tămâiá (a ~) vb., ind. prez. 3 tămâiáză; conj. prez. 3 să tămâiéze; ger. tămâínd; part. tămâiát verb tranzitiv tămâia

tămâià v. 1. a afuma cu tămâie; 2. fig. a linguși, a onora peste măsură; 3. fam. a se îmbăta. verb tranzitiv tămâià

TĂMÂIÁ, tămâiez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. (Bis.) A răspândi fum de tămâie, a afuma cu tămâie. 2. Tranz. Fig. A copleși cu laude excesive, a linguși. 3. Refl. (Fam.) A se îmbăta, a se chercheli. – Din tămâie. verb tranzitiv tămâia

tămîĭéz și -î́ĭ, a -ĭá v. intr. și tr. (d. tămîĭe). Afum cu tămîĭe: a tămîĭa pin [!] biserică, biserica. V. tr. Fig. Lingușesc, onorez peste măsură: a-ĭ tămîĭa pe ceĭ marĭ. V. refl. Iron. Mă amețesc, mă îmbăt. verb tranzitiv tămîĭez

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului tămâia

tămâia   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) tămâia tămâiere tămâiat tămâind singular plural
tămâind tămâiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) tămâiez (să) tămâiez tămâiam tămâiai tămâiasem
a II-a (tu) tămâiezi (să) tămâiezi tămâiai tămâiași tămâiaseși
a III-a (el, ea) tămâia (să) tămâiai tămâia tămâie tămâiase
plural I (noi) tămâiem (să) tămâiem tămâiam tămâiarăm tămâiaserăm
a II-a (voi) tămâiați (să) tămâiați tămâiați tămâiarăți tămâiaserăți
a III-a (ei, ele) tămâia (să) tămâieze tămâiau tămâia tămâiaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z