tălgiór (pop.) (-gi-or) s. n., pl. tălgioáre substantiv masculin tălgior
TĂLGIÓR, tălgioare, s. n. (Pop.) Tălgerel. [Pl. și: (m.) tălgiori] – Talger + suf. -ior. substantiv neutru tălgior
tălgior | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | tălgior | tălgiorul |
plural | tălgioare | tălgioarele | |
genitiv-dativ | singular | tălgior | tălgiorului |
plural | tălgioare | tălgioarelor |
tălgior | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | tălgior | tălgiorul |
plural | tălgioare | tălgioarele | |
genitiv-dativ | singular | tălgior | tălgiorului |
plural | tălgioare | tălgioarelor |