tălgiór (pop.) (-gi-or) s. n., pl. tălgioáre substantiv masculin tălgior
TĂLGIÓR, tălgioare, s. n. (Pop.) Tălgerel. [Pl. și: (m.) tălgiori] – Talger + suf. -ior. substantiv neutru tălgior
| tălgior | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | tălgior | tălgiorul |
| plural | tălgioare | tălgioarele | |
| genitiv-dativ | singular | tălgior | tălgiorului |
| plural | tălgioare | tălgioarelor | |
| tălgior | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | tălgior | tălgiorul |
| plural | tălgioare | tălgioarele | |
| genitiv-dativ | singular | tălgior | tălgiorului |
| plural | tălgioare | tălgioarelor | |