tăinui definitie

tăinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăinuiésc, imperf. 3 sg. tăinuiá; conj. prez. 3 să tăinuiáscă verb tranzitiv tăinui

tăinuì v. 1. a ascunde, a ținea ascuns: beciul putea să tăinuiască o domniță CR.; 2. a convorbi intim. [V. taină]. verb tranzitiv tăinuì

TĂINUÍ, tăinuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A păstra o taină, a ține secret, a nu lăsa să se știe, să se afle ceva; a ascunde, a acoperi. ♦ Refl. (Rar) A se ascunde. 2. Intranz. (Pop.) A sta de vorbă, a sta la taifas, a discuta (în intimitate). – Taină + suf. -ui. verb tranzitiv tăinui

tăĭnuĭésc v. tr. (d. taĭnă). Țin ascuns, țin secret: a tăĭnui un furt. V. intr. Tăĭnesc, staŭ „la taĭnă”, la taĭfas intim, vorbesc în secret: tăĭnuind eĭ așa, s´apropiară de sat (NPl. Ceaur, 91). verb tranzitiv tăĭnuĭesc

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului tăinui

tăinui   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) tăinui tăinuire tăinuit tăinuind singular plural
tăinuind tăinuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) tăinuiesc (să) tăinuiesc tăinuiam tăinuii tăinuisem
a II-a (tu) tăinuiești (să) tăinuiești tăinuiai tăinuiși tăinuiseși
a III-a (el, ea) tăinuiește (să) tăinuiai tăinuia tăinui tăinuise
plural I (noi) tăinuim (să) tăinuim tăinuiam tăinuirăm tăinuiserăm
a II-a (voi) tăinuiți (să) tăinuiți tăinuiați tăinuirăți tăinuiserăți
a III-a (ei, ele) tăinuiesc (să) tăinuiască tăinuiau tăinui tăinuiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z