tăietór, -oare, s.n. – Butuc pe care se crăpau lemnele de foc. – Din tăia (< lat. *taliera) + -tor. adjectiv tăietor
tăĭetór, -oáre s. Acela care taĭe: tăĭetor de lemne. S. f., pl. orĭ. Locu unde se taĭe vitele (zalhana, abator). adjectiv tăĭetor
tăietór2 (persoană) s. m., pl. tăietóri adjectiv tăietor
tăietór3 (butuc) s. n., pl. tăietoáre adjectiv tăietor
tăietór1 (înv., pop.) adj. m., pl. tăietóri; f. sg. și pl. tăietoáre adjectiv tăietor
tăietor m. 1. cel ce taie mai ales lemne; 2. cel ce taie vite sau păsări la Evrei. adjectiv tăietor
TĂIETÓR, -OÁRE, tăietori, -oare, adj., s. f., s. n., s. m. 1. Adj. Care taie; tăios; ascuțit. 2. S. f. Plantă erbacee cu frunze păroase de culoare verde închis și cu flori galbene, folosită în medicina populară pentru tratarea tăieturilor (Inula hirta). 3. S. n. Buștean pe care se taie sau se despică lemnele de foc; tăiș (2); (în trecut) trunchi care servea călăului pentru decapitarea condamnaților la moarte. 4. S. m. Muncitor care se ocupă cu tăierea diferitelor materiale în industrie sau cu sacrificarea animalelor la abator. – Tăia + suf. -ător. adjectiv tăietor
tăĭetór, -oáre s. Acela care taĭe: tăĭetor de lemne. S. f., pl. orĭ. Locu unde se taĭe vitele (zalhana, abator). substantiv feminin tăĭetor
TĂIETÓR, -OÁRE, tăietori, -oare, adj., s. f., s. n., s. m. 1. Adj. Care taie; tăios; ascuțit. 2. S. f. Plantă erbacee cu frunze păroase de culoare verde închis și cu flori galbene, folosită în medicina populară pentru tratarea tăieturilor (Inula hirta). 3. S. n. Buștean pe care se taie sau se despică lemnele de foc; tăiș (2); (în trecut) trunchi care servea călăului pentru decapitarea condamnaților la moarte. 4. S. m. Muncitor care se ocupă cu tăierea diferitelor materiale în industrie sau cu sacrificarea animalelor la abator. – Tăia + suf. -ător. substantiv feminin tăietor
tăietoáre (plantă) s. f., g.-d. art. tăietórii; pl. tăietóri substantiv feminin tăietoare
| tăietoare | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | tăietoare | tăietoarea |
| plural | tăietori | tăietorile | |
| genitiv-dativ | singular | tăietori | tăietorii |
| plural | tăietori | tăietorilor | |