reduceri si promotii 2018
Definitie tăciune - ce inseamna tăciune - Dex Online

tăciune definitie

ariciu m. 1. mic mamifer acoperit cu țepușe lungi și tari; 2. joc copilăresc și horă țărănească (imitând mișcările ariciului); 3. boală de piele la om și boală de picioare la cai și la vite (prin analogie cu trupul țepos al ariciului); 4. o boală de plante numită și tăciune. [Lat. ERICIUS]. substantiv masculin ariciu

tăciúne (-ni), s. m.1. Lemn ars pe jumătate. – 2. Mălură (Ustilago carbo). – Mr. tăciune, tucine, megl. tăciuni. Lat. tĭtĭōnem (Pușcariu 1709; REW 8758), cf. it. tizzone, prov., cat. tizó, fr. tison, sp. tizón, port. tição. Pentru sensul 2, cf. calabr. tizzune, sp. tizón și fr. charbon, it. carbone. Numele de tăciune pentru planta iarba lui Tatin (Symphitum officinale, cf. Bogrea, Dacor., I, 338) nu pare frecvent și nici corect. – Der. tăciuna, vb. refl. (a crește tăciunele); tăciunos, adj. (cu tăciune; ars, carbonizat). substantiv masculin tăciune

tăciúne s. m., pl. tăciúni substantiv masculin tăciune

tăciune m. 1. rămășița unui lemn ars: tăciune aprins, tăciune stins; 2. mălură, boală ce preface grânele într’un praf negru. [Lat. TITIONEM]. substantiv masculin tăciune

tăcĭúne m1. (lat. *tĭtio, cl. titio, -ónis, id.; it. tizzone, neap. tessone, pv. tizo, fr. tison, sp. tizon, pg. tiçăo). Lemnu ars care nu s´a prefăcut încă în cărbune. Fig. Iron. Tăcĭune acoperit, om ipocrit, maĭ ales care face dragoste pe ascuns. Agr. O boală molipsitoare a grînelor (numită și cărbune, după fr. charbon) în care unele organe-s mîncate de un praf negru saŭ cafeniŭ (ustilágo máydis). – În Dor. Vs. și tecĭune. V. mălură. substantiv masculin tăcĭune

TĂCIÚNE, tăciuni, s. m. 1. Rămășiță dintr-o bucată de lemn care a ars incomplet; cărbune sau lemn în faza de ardere fară flacără. ◊ Expr. A nu avea nici tăciune în vatră = a fi foarte sărac. Nu-i ard (nici) tăciunii în vatră, se spune despre un om (sărac) căruia îi merge prost în toate, căruia nu-i reușește nimic. 2. Boală a plantelor (cerealiere) provocată de o ciupercă parazită care se manifestă prin distrugerea totală sau parțială a părților atacate și prin apariția în locul acestora a unei pulberi de culoare neagră; cărbune. – Lat. *titio, -onis. substantiv masculin tăciune

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului tăciune

tăciune   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tăciune tăciunele
plural tăciuni tăciunii
genitiv-dativ singular tăciune tăciunelui
plural tăciuni tăciunilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z