tăbăcit definitie

tăbăcít s. n. adjectiv tăbăcit

tăbăcit a. 1. îmbibat cu acid tanic: opincuțe tăbăcite ISP.; 2. de o coloare oacheș-gălbuie: piele tăbăcită. adjectiv tăbăcit

TĂBĂCÍT1 s. n. Tăbăcire. – V. tăbăci. adjectiv tăbăcit

TĂBĂCÍT2, -Ă, tăbăciți, -te, adj. (Despre piele) Care a fost supus procesului de tăbăcire; argăsit. ♦ Fig. (Despre pielea sau trupul omului) Ars de soare și de vânt; bătătorit de muncă; bătucit, înăsprit. – V. tăbăci. adjectiv tăbăcit

tăbăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăbăcésc, imperf. 3 sg. tăbăceá; conj. prez. 3 să tăbăceáscă verb tranzitiv tăbăci

tăbăcì v. 1. a prepara pieile cu acid tanic (spre a le face solide și impermeabile); 2. (ironic) a snopi în bătaie: lupii îndată îi (caprei) tăbăciră pielea PANN; 3. fam. a uza: și-a tăbăcit gingiile. verb tranzitiv tăbăcì

TĂBĂCÍ, tăbăcesc, vb. IV. Tranz. A prelucra pielea brută cu ajutorul tananților, transformând-o într-un produs care nu putrezește, moale, suplu, impermeabil, elastic și rezistent; a argăsi. ♦ Fig. A bate foarte tare pe cineva. – Din tabac2. verb tranzitiv tăbăci

a-i tăbăci (cuiva) pielea expr. (er.d. bărbați) a avea un contact sexual brutal. verb tranzitiv aităbăci

tăbăcésc v. tr. (d. tabac 1). Lucrez peile [!] cu ácid tanic ca să le fac bune p. industrie. Fig. Bat, snopesc în bătaĭe. – Și argăsesc; în nord dubesc. verb tranzitiv tăbăcesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului tăbăcit

tăbăcit   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tăbăcit tăbăcitul tăbăci tăbăcita
plural tăbăciți tăbăciții tăbăcite tăbăcitele
genitiv-dativ singular tăbăcit tăbăcitului tăbăcite tăbăcitei
plural tăbăciți tăbăciților tăbăcite tăbăcitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z