tăbăcit definitie
tăbăcít s. n. adjectiv tăbăcit
tăbăcit a. 1. îmbibat cu acid tanic: opincuțe tăbăcite ISP.; 2. de o coloare oacheș-gălbuie: piele tăbăcită. adjectiv tăbăcit
TĂBĂCÍT1 s. n. Tăbăcire. – V. tăbăci. adjectiv tăbăcit
TĂBĂCÍT2, -Ă, tăbăciți, -te, adj. (Despre piele) Care a fost supus procesului de tăbăcire; argăsit. ♦ Fig. (Despre pielea sau trupul omului) Ars de soare și de vânt; bătătorit de muncă; bătucit, înăsprit. – V. tăbăci. adjectiv tăbăcit
tăbăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăbăcésc, imperf. 3 sg. tăbăceá; conj. prez. 3 să tăbăceáscă verb tranzitiv tăbăci
tăbăcì v. 1. a prepara pieile cu acid tanic (spre a le face solide și impermeabile); 2. (ironic) a snopi în bătaie: lupii îndată îi (caprei) tăbăciră pielea PANN; 3. fam. a uza: și-a tăbăcit gingiile. verb tranzitiv tăbăcì
TĂBĂCÍ, tăbăcesc, vb. IV. Tranz. A prelucra pielea brută cu ajutorul tananților, transformând-o într-un produs care nu putrezește, moale, suplu, impermeabil, elastic și rezistent; a argăsi. ♦ Fig. A bate foarte tare pe cineva. – Din tabac2. verb tranzitiv tăbăci
a-i tăbăci (cuiva) pielea expr. (er. – d. bărbați) a avea un contact sexual brutal. verb tranzitiv aităbăci
tăbăcésc v. tr. (d. tabac 1). Lucrez peile [!] cu ácid tanic ca să le fac bune p. industrie. Fig. Bat, snopesc în bătaĭe. – Și argăsesc; în nord dubesc. verb tranzitiv tăbăcesc
Sinonime, declinări si rime ale cuvantului tăbăcit
| tăbăcit | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | tăbăcit | tăbăcitul | tăbăcită | tăbăcita |
| plural | tăbăciți | tăbăciții | tăbăcite | tăbăcitele | |
| genitiv-dativ | singular | tăbăcit | tăbăcitului | tăbăcite | tăbăcitei |
| plural | tăbăciți | tăbăciților | tăbăcite | tăbăcitelor | |