tăbăcire definitie

tăbăcíre s. f., g.-d. art. tăbăcírii; pl. tăbăcíri substantiv feminin tăbăcire

TĂBĂCÍRE, tăbăciri, s. f. Acțiunea de a tăbăci și rezultatul ei; tăbăceală, tăbăcit1, argăsire, argăseală, argăsit, tanaj. – V. tăbăci. substantiv feminin tăbăcire

tăbăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăbăcésc, imperf. 3 sg. tăbăceá; conj. prez. 3 să tăbăceáscă verb tranzitiv tăbăci

tăbăcì v. 1. a prepara pieile cu acid tanic (spre a le face solide și impermeabile); 2. (ironic) a snopi în bătaie: lupii îndată îi (caprei) tăbăciră pielea PANN; 3. fam. a uza: și-a tăbăcit gingiile. verb tranzitiv tăbăcì

TĂBĂCÍ, tăbăcesc, vb. IV. Tranz. A prelucra pielea brută cu ajutorul tananților, transformând-o într-un produs care nu putrezește, moale, suplu, impermeabil, elastic și rezistent; a argăsi. ♦ Fig. A bate foarte tare pe cineva. – Din tabac2. verb tranzitiv tăbăci

a-i tăbăci (cuiva) pielea expr. (er.d. bărbați) a avea un contact sexual brutal. verb tranzitiv aităbăci

tăbăcésc v. tr. (d. tabac 1). Lucrez peile [!] cu ácid tanic ca să le fac bune p. industrie. Fig. Bat, snopesc în bătaĭe. – Și argăsesc; în nord dubesc. verb tranzitiv tăbăcesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului tăbăcire

tăbăcire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tăbăcire tăbăcirea
plural tăbăciri tăbăcirile
genitiv-dativ singular tăbăciri tăbăcirii
plural tăbăciri tăbăcirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z