reduceri si promotii 2018
Definitie târcol - ce inseamna târcol - Dex Online

târcol definitie

tîrcól (-oále), s. n. – Ocol, înconjur. – Mr., megl. tărcol. Bg. tărkalo, tărkolo (Cihac, II, 401). – Der. tîrcoli, vb. (a da tîrcoale), din bg. tărkaljam (Scriban). substantiv neutru tîrcol

tîrcól n., pl. oale (bg. tŭrkalo, cerc, roată, infl. de ocol. V. torocală, rotocol și otrocol). Vest. O bucată de lemn rătundă [!] în care se prind lemnele care formează prîsnelu. (E un tîrcol sus și unu jos). Fig. Mers în prejur [!] p. a spiona, a ataca orĭ a face curte: la serată îĭ dădu tîrcoale toată vremea (Rebr. 2, 128). V. ocol, raĭtă, viraj, volant. substantiv neutru tîrcol

târcól s. n., pl. târcoále substantiv neutru târcol

târcol n. ocol: deie câțeva târcoale curții împărătești ISP. [Bulg. TRŬKOLO, cerc]. substantiv neutru târcol

TÂRCÓL, târcoale, s. n. (în expr.) A da târcoale (sau, rar, un târcol) = a se învârti în preajma cuiva sau a ceva, a umbla de jur împrejur. – Din bg. tărkalo „cerc, roată”. substantiv neutru târcol

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului târcol

târcol   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular târcol târcolul
plural târcoale târcoalele
genitiv-dativ singular târcol târcolului
plural târcoale târcoalelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z