reduceri si promotii 2018
Definitie tânăr - ce inseamna tânăr - Dex Online

tânăr definitie

tî́năr și (vest) tínăr, -ă adj., pl. tinerĭ, tinere (lat. tĕnĕr, vgr. térên, fraged; it. ténero, pv. tenro. Forma rom. presupune un latin *tênĕr, poate, pin [!] met. cantitățiĭ d. vgr. térên, că, alt-fel, s´ar fi prefăcut în ținăr, ca tĕnet în ține. Cp. cu pers. avestic tauruna-, tînăr. V. tinereță). Care a trecut de copilărie, dar nu e bătrîn: om, cal, copac tinăr [!]. Care a ajuns la un rang înalt maĭ devreme de cît [!] de obiceĭ: general tînăr. Care datează de puținĭ anĭ: regat tinăr [!]. S. m. Adolescent, flăcăŭ (om cam între 16-28 de anĭ): ĭa stăĭ, tinere ! adjectiv tînăr

tấnăr adj. m., s. m., pl. tíneri; adj. f., s. f. tấnără, pl. tínere adjectiv tânăr

tânăr a. puțin înaintat în vârstă: băiat tânăr. [Lat. TENERUM, fraged, plăpând], ║ m. cel ce nu e înaintat în vârstă. adjectiv tânăr

TẤNĂR, -Ă, tineri, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, p. gener. ființă) care este, ca vârstă, între copilărie și maturitate, care nu este încă matură. ◊ Loc. adv. De tânăr = din fragedă vârstă, de timpuriu. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic unui om (sau unui animal) neajuns încă la maturitate. 3. Adj. Care a fost plantat sau a răsărit de puțină vreme, care n-a ajuns încă la maturitate; care este format din asemenea plante. Pădure tânără.Lat. *tenerus (= tener). adjectiv tânăr

tînăr (-ră), adj.1. June. – 2. Fraged. – Var. tiner. Mr., megl. tinir. istr. tiner. Lat. tĕnĕr, prin intermediul formei populare *tĕnĕrus (Pușcariu 1734; REW 8645), cf. it. tenero, prov. tenre, fr., cat. tendre, sp. tierno, port. terno. Despre fonetism (tinărtînăr prin influența lui ă), cf. Rosetti, BL, V, 35; Rosetti, Mélanges, 173. Uz general (ALR, I, 179); sensul al doilea este un galicism din epoca romantică, azi în desuetudine. Der. tineret (var. Mold. tinerit), s. n. (tinerime, animale tinere); tînără, s. f. (fată, adolescentă); tinerețe (mr. tinireață), s. f. (junețe, adolescență), cu suf. -ețe, cf. bătrînețe (după REW 8647, din lat. *tĕnĕritĭa, cf. it. tenerezza, v. sicil. tinirizza, fr. tendresse, sp., port. terneza; sensul de „duioșie” pe care îl dă Negruzzi cuvîntului rom. este o improprietate care se explică prin fr.); tinerime, s. f. (tineret, mulțime de tineri); întineri, vb. (a deveni tînăr). – Din rom. provine țig. terne „tînăr”, cf. Claveria, NRFE, VII, 127. adjectiv tînăr

PROSTITUATĂ TÂNĂRĂ iepșună, prospătură, trufanda, vrăbiuță. adjectiv prostituatătânără

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului tânăr

tânăr   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tânăr tânărul tânără tânăra
plural tineri tinerii tinere tinerele
genitiv-dativ singular tânăr tânărului tinere tinerei
plural tineri tinerilor tinere tinerelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z