SĂTURÁT, -Ă, săturați, -te, adj. 1. Care și-a potolit pe deplin foamea sau setea; sătul. 2. Fig. Ajuns la saturație, dezgustat, scârbit, plictisit de cineva sau de ceva. – V. sătura. adjectivsăturat
săturát, -ă adj. Sătul. Fig. Îndestulat, dezgustat: săturat de glorie. V. satur 1. adjectivsăturat
săturat a. 1. care a mâncat sau băut în deajuns; 2. fig. desgustat. adjectivsăturat
SĂTURÁT, -Ă, săturați, -te, adj. 1. Care și-a potolit pe deplin foamea sau setea; sătul. 2. Fig. Ajuns la saturație, dezgustat, scârbit, plictisit de cineva sau de ceva. – V. sătura. adjectivsăturat
SATURÁT, -Ă adj. (Despre un sistem fizico-chimic) Care nu mai are valențe libere; adus în stare de saturație. [Cf. fr. saturé]. adjectivsaturat
saturat a. se zice în chimie de lichidul în care s´a pus tot ce poate dizolva o substanță. adjectivsaturat
SATURÁT, -Ă, saturați, -te, adj. (Chim.; Fiz.) Care nu mai are valențe libere și nu mai poate forma compuși de adiție; care se află în stare de saturație. ♦ Fig. Care a atins punctul de intensitate, de valoare etc. maximă. – V. satura. adjectivsaturat
SATURÁT, -Ă adj. (despre compuși chimici) care nu mai are valențe libere; care se află în stare de saturație. ♦ vapori ~ți = vapori având densitate maximă pentru presiunea și temperatura la care se află; soluție ~ă = soluție cu o concentrație maximă pentru presiunea și temperatura la care se află. (< fr. saturé) adjectivsaturat
SATURÁT, -Ă, saturați, -te, adj. (Chim.; Fiz.) Care nu mai are valențe libere și nu mai poate forma compuși de adiție; care se află în stare de saturație. ♦ Fig. Care a atins punctul de intensitate, de valoare etc. maximă. – V. satura. adjectivsaturat
1) satúr, a săturá v. tr. (lat. sáturo, -a're. V. saturez). Liniștesc foamea umplînd stomahu cu mîncare: a sătura copiiĭ, oŭăle te satură răpede. Fig. Îndestulez făcînd să nu maĭ dorească: l-am săturat de plimbări. V. refl. Îmĭ alin foamea umplîndu-mĭ stomahu. Fig. Mă dezgust, mă plictisesc: țara s’a săturat de Jidanĭ. verb tranzitivsatur
2) satúr și saturéz, a -á v. tr. (lat. sáturo, -áre; fr. saturer. V. satur, săturat). Chim. Fac cît maĭ des pin disoluțiune saŭ combinațiune: o apă saturată de sare, că apa de mare nu maĭ poate disolva saŭ disolvă greŭ altă sare. Fig. Satur, dezgust. verb tranzitivsatur
săturá (a ~) vb., ind. prez. 3 sátură verb tranzitivsătura
SATURÁ vb. I. tr. A aduce un sistem fizico-chimic în stare de saturație. [< fr. saturer, cf. lat. saturare]. verb tranzitivsatura
SATURÁ vb. tr. 1. a aduce un sistem fizico-chimic în stare de saturație. 2. a face să ajungă la saturație. (< fr. saturer, lat. saturare) verb tranzitivsatura
săturá (sátur, săturát), vb. – 1. A satisface, a mulțumi. – 2. A obosi, a vlăgui. – Mr. satur, săturare, megl. satur, săturari, istr. sotur. Lat. satŭrāre (Pușcariu 1532; REW 7622), cf. napol. satorarę, lom. sagia (Battisti, V, 3347). Este dubletul lui satura, vb., din fr. saturer. – Der. săturător, adj. (care satură); nesăturat, adj. (nesatisfăcut); saturați(un)e, s. f., din fr. saturation. Din rom. provine săs. szêturîn. verb tranzitivsătura
săturà v. 1. a îndestula cu mâncare sau băutură: nu se satură așa curând; 2. fig. a fi îndestulat: de vorba lui nu te saturi PANN; 3. a avea de ajuns, a se desgusta: m´am săturat de ei CR. [Lat. SATURARE]. verb tranzitivsăturà
SĂTURÁ, sátur, vb. I. Refl. și tranz. 1. A(-și) potoli pe deplin foamea sau setea, a (se) îndestula cu mâncare sau cu băutură. ◊ Loc. adv. Pe săturate = în cantitate suficientă pentru potolirea deplină a foamei sau a setei. 2. Fig. A fi sau a face să fie pe deplin mulțumit, satisfăcut (de sau cu ceva). 3. Fig. A fi sau a face să fie sătul, plictisit, dezgustat, scârbit de ceva sau de cineva. – Lat. saturare. verb tranzitivsătura
saturá (a ~) vb., ind. prez. 3 satureáză verb tranzitivsatura
SATURÁ, saturéz, vb. I. Tranz. A aduce un sistem fizico-chimic sau tehnic în stare de saturație. – Din fr. saturer, lat. saturare. verb tranzitivsatura
saturà v. 1. a dizolva într’un lichid cea mai mare cantitate posibilă de materie: sarea nu se poate dizolva în apa de mare, care e saturată de sare; 2. fig. a sătura pe deplin: a satura cu necazuri. verb tranzitivsaturà
SATURÁ, saturez, vb. I. Tranz. A aduce un sistem fizico-chimic sau tehnic în stare de saturație. – Din fr. saturer, lat. saturare. verb tranzitivsatura
a se sătura până peste cap expr. a fi plictisit / dezgustat. verb tranzitivasesăturapânăpestecap
a se sătura de ceva ca de mere acre / pădurețe expr. a fi plictisit / dezgustat (de ceva). verb tranzitivasesăturadecevacademereacre
săturat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | săturat | săturatul | săturată | săturata |
plural | săturați | săturații | săturate | săturatele | |
genitiv-dativ | singular | săturat | săturatului | săturate | săturatei |
plural | săturați | săturaților | săturate | săturatelor |