SĂRĂȚEÁ, sărățele, s. f. (Fam.) Saleu. – Sărat + suf. -ea. substantiv femininsărățea
*sărățeá (fam.) s. f., g.-d. art. sărățélei; pl. sărățéle, art. sărățélele substantiv femininsărățea
SĂRĂȚEÁ, sărățele, s. f. (Fam.) Saleu. – Sărat + suf. -ea. substantiv femininsărățea
sărățea | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | sărățea | sărățeaua |
plural | sărățele | sărățelele | |
genitiv-dativ | singular | sărățele | sărățelei |
plural | sărățele | sărățelelor |