sărătór s. m., pl. sărătóri substantiv masculin și femininsărător
SĂRĂTÓR, -OÁRE, sărători, -oare, s. m. și f. Persoană care sărează alimentele într-o fabrică de conserve. – Săra + suf. -ător. substantiv masculin și femininsărător
sărătoáre s. f., g.-d. art. sărătoárei; pl. sărătoáre substantiv masculin și femininsărătoare
sărător | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | sărător | sărătorul | sărătoare | sărătoarea |
plural | sărători | sărătorii | sărătoare | sărătoarele | |
genitiv-dativ | singular | sărător | sărătorului | sărătoare | sărătoarei |
plural | sărători | sărătorilor | sărătoare | sărătoarelor |