SĂNIȘOÁRĂ, sănișoare, s. f. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu frunze mari, dințate și flori mici, albe-roșietice, reunite în capitule globuloase (Sanicula europaea). [Var.: sănicioáră s. f.] – Et. nec. substantiv femininsănișoară
SĂNIȘOÁRĂ, sănișoare, s. f. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu frunze mari, dințate și flori mici, albe-roșietice, reunite în capitule globuloase (Sanicula europaea). [Var.: sănicioáră s. f.] – Et. nec. substantiv femininsănișoară
sănicĭoáră și -șoáră f., pl. e (stricat d. botaniștĭ d. lat. sanicula, dim. d. sanus sănătos, de unde și ung. szánicor. Curat rom. i s’ar fi putut zice sănătoșică. V. sărpun). Trans. Cincĭ foĭ. V. cincĭ. substantiv femininsănicĭoară
sănișoară | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | sănișoară | sănișoara |
plural | sănișoare | sănișoarele | |
genitiv-dativ | singular | sănișoare | sănișoarei |
plural | sănișoare | sănișoarelor |