SĂMEȘOÁIE, sămeșoaie, s. f. (Înv.) Soție de sameș. – Sameș + suf. -oaie. substantiv femininsămeșoaie
sămeșoáie (înv.) s. f., art. sămeșoáia, g.-d. art. sămeșoáiei; pl. sămeșoáie substantiv femininsămeșoaie
SĂMEȘOÁIE, sămeșoaie, s. f. (înv.) Soție de sameș. – Sameș + suf. -oaie substantiv femininsămeșoaie
sămeșoaie | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | sămeșoaie | sămeșoaia |
plural | sămeșoaie | sămeșoaiele | |
genitiv-dativ | singular | sămeșoaie | sămeșoaiei |
plural | sămeșoaie | sămeșoaielor |